Acest articol este scris pentru concursul organizat de ConstantaBlog
Incep a ma gandi la un loc de vis unde as vrea sa-mi petrec anul acesta Sarbatorile. Fiind un tip realist, nu voi incepe acum sa visez la destinatii exotice, mai degraba vreun loc din Romania care m-a fascinat. Nu cred ca un Craciun "de vis" ar putea fi facut in oras (fie el Sibiu,Brasov sau mai stiu eu ce zona) m-am hotarat...sat Pestera. Este un loc de vis unde am avut ocazia sa merg pentru prima oara asta-vara si de unde am plecat de-a dreptul fermecat de minunatiile tarii noastre.
Acest loc, "taram magic" se afla undeva intre muntii Caraiman la Nord si muntii Bucegi la Sud. Ca sa ajungi acolo, mergi culoarul Rucar-Moeciu-Bran, iar la Moeciu de Sus se face un drum la stanga de 10 km (cand vii dinspre Rucar e stanga, cand vii de la Bran e dreapta). Un drum foarte accident si dificil, unde o tractiune 4x4 te va face sa transpiri mai putin. Insa, ajuns sus nu vei regreta de nici un fel, osteneala. Un loc de-a dreptul special in care ai senzatia ca peisajul montan nu-si mai atinge limitele, padurile si dealurile te vor uimi si iti vor incanta simturile vizuale.

(deasupra, o poza cu
mine de asta-vara
la Pestera)
As vrea sa-mi petrec Craciun aici pentru ca este un cadru intim pe de-o parte dar si pitoresc si calduros pe de-o alta parte. In acest loc nu m-as plictisti (fara internet... evident) si as putea sta chiar zile bune acolo. Simti cum te rupi de realitate, iar singurul contact care ramane deschis este acela intre tine si natura. Nu sunt un tip foarte lenes, de aceea sunt sigur ca nu m-as plictisi sa urc muntele (oricare din ei) sau gasesc noi atractii. Sunt foarte multe imagini si senzatii pe care nu le poti descrie in cuvinte atunci cand accepti aceasta comuniune dintre tine si natura, om-munte sau om-padure.
Intr-adevar spatiul conteaza intr-un mod foarte mare, locul in care te afli daca iti asigura confortul si buna dispozitie necesara unei perioade de odihna. Si cum Sarbatorile din anul 2008 ne vor face sa uitam, de ceea ce ne asteapta in 2009, (stiti voi...criza) este ocazia perfecta de eliberare. Lasam stresul si nervii la baza muntelui si urcam victoriosi pana sus. Altitudinea in zona este de circa 1300-1400 m. Semnalul Wi-Fi este acceptabil de la Orange (la Vodafone nu am testat inca) dar toate astea se vor reactualiza dupa vacanta asta. Traditiile si obiceiurile din partile locului ( m-a dat pe spate bulzul) trebuie respectate si de Craciun, asa ca porcul si tuica nu trebuie sa lipseasca de pe masa (desi as prefera 5 navete de Becks Lemon).
Dar pentru distractie stiu ca nu ma asteapta cluburi si animatoare. Vreau o vacanta linistita (departe de Constanta sau Iasi), alaturi de prieteni, distractia fiind si ea un element-cheie. Un gratar pe zapada, o sanie ( sau ceva care sa semene a vechicul de iarna) pot face mai mult decat orice noapte de clubbing. In rest imi doresc sa am semnal pentru wireless ca sa pot prezenta cum decurge vacanta in timp real. Uneori, nu poti sa te abtii de la blogging, nu vi se pare?
Interesant ar fi daca as putea aduce si persoane carora viata intr-un mediu atat de "izolat" nu li se pare cea mai buna alegere; sunt sigur ca si-ar schimba optiunea dupa 2 zile de stat acolo. Imi doresc si o vacanta traditionala (cu traditii si obieciuri romanesti) dar si cu elemente high-tech (laptop,internet,blog). Inca imi pare rau ca nu am reusit pentru 2008 sa-mi cumpar si o camera foto (Canon-ul A 400 este deja pensionar) pentru a surprinde in imagini tot ce se va intampla. Uneori nici 1000 de cuvinte nu pot descrie o poza, alteori nici 1000 de imagini nu sunt de ajuns pentru o senzatie unica.
Ca si alegere sunt sigur ca la Pestera, nu m-as simti nici macar pentru o secunda nesatisfacut. Sunt atatea lucruri de facut si atatea locuri de vazut incat fiecare aspect necesita un tratament special. As stinge lumina si as lasa doar lumanarile sa ne ofere feeria de lumina (nu sunt romantic) dar nu as putea renunta deloc la energia electrica (stiti voi...laptop&stuff).
Vacanta are incepe inca din Constanta, de unde sa ne pornim la drum spre Pestera. Un drum pe A2 apoi pe DN1 cu o mica escala la Carrefour (pentru achzitionarea hranii si a bauturii) ne-ar scuti de alte drumetii externe din "fortareata intre munti". Odata ajuns, sunt sigur ca as incepe sa privesc (si sa nu ma mai satur) crestele muntiilor, as sari in zapada (care credeti-ma...nu lipseste) si as face cateva zeci de poze pentru inceput. Momentul de incipit este mereu privit cu o oriscare retinere...nu stii exact cum va decurge totul. O vreme ideala ar fi atunci de primul contact cu locul, de amplasarea lucrurilor si pregatirea unei mese pe fuga. Voi lasa totul in graba pentru a avea timp sa studiez si sa constientizez unde ma aflu. O re-cunoastere este un motiv de nostalgie, ce se pierde, rapid, in bucuria revenirii.
Cu fiecare rand ce il scriu aici, incep sa visez cu ochii deschisi la vacanta asta. Si poate se va intampla,nu?

Cert este ca aceasta destinatie te face sa devii captiv, sa iti doresti sa mai revii chiar dupa ce ai facut primii pasi acolo. Imi doresc sa stiu sa ma bucur, din primele momente si pana la plecare. Un gratar spre asfintit, o cana de vin fiert si sa savurezi cateva feed-uri de la orisce bloggeri ma determina sa cred ca, uneori, mancarea si bautura + internetul constituie un lian solid. Cred ca am devenit addicted de asta, dar dupa perioade lungi in care nu ai mai avut timp de asa ceva, revii cu o pofta inimaginabila.
Un brad inalt de 2 m asezat langa semineu, de la care sa-ti persiste un miros pronuntat de cetina (nu cum sunt brazii din piata de la Tomis III ) te va face sa te intrebi, daca Mos Craciun si a sa, Laponie nu s-au mutat, macar pentru o perioada, la Pestera. Evident, aici intervin prietenii si te trezesc din beatitudine aducandu-ti aminte ca mai sunt destule lucruri de carat din masina...Ehhh.
Si chiar daca nu vei avea Phoneix-ul langa tine si nu vei merge la OMV sa-ti bei cafeaua, locul acesta iti va aduce aminte intr-un fel de oras. Vei stii, ca atunci cand stateai undeva la o discutie cu prietenii, cadeai mereu pe ganduri si iti imaginai un peisaj de vis, cel in care tocmai te afli. Si azi e de abia 19 decembrie...

P.S. Chiar sper ca voi ajunge la Pestera iar si iar...Mai multe poze v-ar fascina, va asigur.

(asta e descarcata de pe net...nu cunoastem autorul, dar tot Pestera e.)